Lumea Credintei, anul VI, nr. 12 (53) Decembrie 2007
Slujba Litiei şi litia
Semnificaţia şi descrierea slujbei Litiei
Slujba Litiei se săvârşeşte unită cu Vecernia cea Mare şi are două părţi.
Prima parte este o rugăciune stăruitoare
care a şi dat numele întregii slujbe. Cuvântul „litie“ vine de la grecescul liti, care înseamnă rugăciune de
implorare, plină de umilinţă. Această primă parte se săvârşeşte în pronaosul bisericii. Ieşirea preotului împreună
cu credincioşii din naos în pronaos simbolizează alungarea protopărinţilor Adam şi Eva din rai şi este
urmată de rugăciunea de pocăinţă pentru redeschiderea cerului şi a milostivirii dumnezeieşti la care chemăm
mijlocirea tuturor Sfinţilor. De aceea aici se pomeneşte un mare număr de sfinţi, începând cu Maica Domnului
şi continunând cu Sfinţii Îngeri, Sfântul Ioan Botezătorul, Apostolii, Ierarhii,
Mucenicii, Cuvioşii şi Sfinţii
pomeniţi în ziua respectivă.
În a doua parte, preotul şi credincioşii se întorc în naosul bisericii, unde sunt aşezate în chipul crucii, pe o
masă, patru feluri de daruri: pâine (cinci pâini), grâu, vin şi untdelemn. Pâinile care se binecuvântează simbolizează
cele cinci pâini pe care Mântuitorul le-a binecuvântat, înmulţindu-le în chip minunat şi săturând cu
ele în pustie cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii (Luca 9, 12-17). Grâul, vinul şi untdelemnul ce se
aduc la Litie şi se binecuvintează împreună cu pâinile reprezintă prinosul sau ofranda adusă de noi lui Dumnezeu
din roadele de căpetenie ale pământului (ce alcătuiesc hrana noastră principală), având ca model jertfa
adusă de către Abel şi de către evrei în Templul Legii Vechi. Când aducem aceste ofrande, cerem ca Dumnezeu
să le binecuvânteze şi să le înmulţească în toţi anii „în satul acesta, ţara acesta şi în toată lumea“, iar „pe
credincioşii care vor gusta din ele să-i sfinţească“.
Despre litie
Preotul împarte apoi cele cinci pâini în bucăţele mici, pe care le stropeşte cu vinul binecuvântat. Aceste
bucăţele poartă numele de „litie“ şi sunt dăruite celor din biserică la sfârşitul slujbei de către preot, care
spune:
„Ajutorul meu de la Domnul, Cel Ce a făcut cerul şi pământul“.
Litia se împarte spre întărirea credincioşilor în timpul privegherii. Se presupune că cei ce participă la priveghere
se împărtăşesc la Sfânta Liturghie şi deci asta ar fi ultima gustare până dimineaţa. De aceea s-a păstrat
rânduiala ca după litie nimeni să nu mai bea şi să nu mai mănânce nimic în acea seară. Cu excepţia faptului
că litia nu se ia obligatoriu „pe nemâncate“, precum anafura, cei opriţi a lua sfânta anafură nu pot lua nici litie.
Litia rămasă de seara nu se mănâncă cu mâncare a doua zi, ci se ia ca şi anafura. Uleiul, vinul şi grâul nu se
binecuvântează a doua oară la o altă slujbă.
Despre folosul practic al litiei
Cei ce iau litia cu credinţă sunt izbăviţi de friguri şi de multe alte rele.
Uleiul binecuvântat la slujba Litiei se foloseşte la miruirea celor prezenţi la slujbă, iar grâul se păstrează şi se
amestecă de preot cu grâul ce se seamănă în ţarină, la rugăciunea de binecuvântare a semănatului pentru
sporirea recoltei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu